SONETOTERAPIE 110
-text și interpretarea autorului-

  STĂPÂN MĂ CRED 

 

 

  Stăpân mă cred pe tainele naturii

  Când rup o creangă sau strivesc o floare,

   Când gâza-n palma-nţepenită moare, 

   Când storc un fruct  în cerul fad al gurii.

 

   Dar n-aş putea s-aduc o zi cu soare,

   Să schimb în ger răsufletul căldurii

   Şi-n labirint tocmirile nervurii

   Înşerpuite-n frunza călătoare,   

 

   Să poruncesc vulcanului să tacă,

   Să fiu din hoţ un bun samaritean,

   Sălbatic vânt în blând zefir să treacă,

 

   Cutremurul să-l fac domol alean

   N-aş reuşi. Vigoarea zilei pleacă. 

   Un rege nu-s. Sunt doar mărunt curtean.