SFIALA OREI 

la Psalmul 5

Veghez sfiala orei dimineaţa,
Râvnind să-nalţ, umil, o rugăciune,
Dar spaima clipei mute mă supune,

Poveri în trup îmi săgetează viaţa.

Doamne, îndreaptă-mi calea, să-mpreune
Mâinile mele ce-au uitat dulceaţa!
Celui puternic să-i aşterni povaţa.
Topeşte-i ura din rostiri nebune!

Atinge-l ca pe-un fur de lună plină
Şi îi smereşte graiul de-nceput,
Ca să-l primeşti de-a dreapta fără vină.

Dă celui blând un veşnicit sărut
Şi adu-mi, Doamne, mirul tău la cină,