SONETOTERAPIE 103
-text și interpretarea autorului-
 
SĂ FIU FIINȚA

 

 

În casa mea rămân cât îmi e datul,

La geam cu flori din galbene ponoare.

Mi-am zis că-n jur e veşnic sărbătoare

Şi n-am ieşit măcar să-mi ştiu umblatul.

       

În camera de-a-ntregul răbdătoare

M-am răsucit atât cât ţine patul

Şi am păşit de-a lungul şi de-a latul

Atâţia ani câţi mi s-au dat sub soare.

 

N-am înţeles cine mi-a scris venirea

Nici cine sunt şi n-am ştiut s-ascult

De se aude-n pieptul meu iubirea.

 

Poate acum, când am ajuns adult,

Să nu fiu robul, lestul sau uimirea,

Să fiu Fiinţa şi nimic mai mult.
(„Tăcerea clipei, Sonete 1, Arania, 2005)