Să ţi se-aprindă-n fruntea albă steaua,
Uimirea-n prag de zâmbet să se nască,
Un fulg aprins alint să-ți dăruiască,
Să-ţi coasă taina răbdător mantaua
Tăcuta iarbă roua s-o vestească,
Şi să-ţi trimită zborul alb bezeaua,
Un nor mâhnit să-şi verse-n sânge neaua
Şi biciul poftei blând să te lovească
Un înger trist să-ţi fie ca un frate,
Să te cuprindă crinul în beţii
Vărsând licori de patimi și păcate,
Ca să te-afunzi curată în vecii,