Să ţi se-aprindă-n fruntea albă steaua,

Uimirea-n prag de zâmbet să se nască,

Un fulg aprins alint să-ți dăruiască,

Să-ţi coasă taina răbdător mantaua

Tăcuta iarbă roua s-o vestească,

Şi să-ţi trimită zborul alb bezeaua,

Un nor mâhnit să-şi verse-n sânge neaua

Şi biciul poftei blând să te lovească

Un înger trist să-ţi fie ca un frate,

Să te cuprindă crinul în beţii

Vărsând licori de patimi și păcate,

Ca să te-afunzi curată în vecii,