la Psalmul 2

Cruzi împăraţi, în piept strângând arsură,
Gândesc să-i smulgă Fiului puterea,
Să nu-şi mai poarte-n oameni mângâierea,
Dar El decide totul fără ură

Şi în răbdarea Lui îşi spune vrerea.
Tatăl I-a dat pământul drept măsură,
Aşa cum scrie veşnic în Scriptură,
Să-nfrângă patimi, prevestind tăcerea.

Cu un toiag de fier ce Îl ridică
Sparge ulciorul poftelor pe rând.
Judecători ce legile le strică,

Voi domnitori, prinosuri adunând,
Slujiţi pe Domnul cerului cu frică,