Mă străduiesc să-ncep călătoria

Spre mitic Elohim şi-antíce Vede

Pe drum de fum pe care poţi accede

Doar de-ai găsit în viaţă armonia.

Răzbat în timp, cu urmele-mi bipede,

Spre Logosul ce-nalţă datoria,

Până ajung s-ating bijuteria,

Mahavantara ce în zori se-ncrede.

Prin toate trece neschimbat frământul

Atâtor lumi pătrunse-n trupul meu

Şi dizolvate auster în cântul

Cel mai uşor şi totuşi cel mai greu:

« La început de lume e cuvântul.

Cuvântul este însuşi Dumnezeu. »

2004 – sonet nepublicat în volum)