MĂ SIMT ÎNTREG

UN SONET PE ZI
Sonetoterapie 52 – text și interpretare
6 mai 2020

MĂ SIMT ÎNTREG 

 

 Mă simt întreg prin clipa care cheamă

Pe un răboj al frunzei ce se-ascunde.

În crugul toamnei verde must pătrunde

Urcând secunda-n ramul de aramă.

 

Sub clopotul izbit ca să inunde

Cu sunet grav,chemările din vamă

Un vifor strâmb a început să geamă

Zvârlind sămânţa poftelor fecunde.

 

Ajunge taina până-n largul mării

Şi se întoarce-n zborul amuţit.

M-agăţ uimit de marginea uitării

 

Privind cum veacul nu s-a mai clintit.

Mult prea departe-mpins, spre geana zării,

Se frânge-n sine timpul nesortit.
 
( „Casa fără ziduri, Sonete 2”, Arania, 2006)