IZGONITOR DE VORBE

Sonetoterapie 47 – text și interpretare
1 mai 2020

IZGONITOR DE VORBE 


Izgonitor de vorbe voi rămâne,
Să nu alunge zbor de rândunică.
De şoapta ce mă-nlănţuie mi-e frică,
Ca nu cumva tăcerea să-mi amâne.

Privesc în mine. Tihna se ridică,

Plutind spre dansul plăsmuit de zâne.
Doresc ca Fiica Mării să îngâne,
Cu mine-odată, ruga-mi de furnică.

Dau la o parte lestul din rostirea
Scuipată-n geamăt depărtat de-azur
Izbesc în miezul lui spărgând zidirea

Şi mii de cioburi se desfac în jur.
Ce a rămas
în mine e uimirea,

Un cuget simplu, roditor şi pur.