Sonetoterapie 61
– text și interpretarea autorului –
15 mai 2020
ÎNȚELEPT
Priveşte marea-ntinsă cât pământul.
Un timp a fost grădină fermecată.
Acum un val se zbuciumă să scoată
Comori ce-n taină le presară vântul.
Aici luptau Titani. Creşteau odată
Oraşe de sidef, suia avântul.
Azi prin palate foci îngână cântul
Şi alge-nchid intrarea-mpovărată.
De-mi amintesc, privirea mă răsfaţă
Şi rostul clipei îmi rămâne viu,
Ca într-un gând desferecat din gheaţă.
Întrezăresc tărâmul, îl mai ştiu
Şi-un înţelept voi deveni în viaţă,
Când printre bolţi mă voi trezi, târziu.
(2004 – sonet nepublicat în volum)
