Femeia se admiră în oglindă.
Mari cearcăne întunecă privirea.
Cu fard spoieşte râsul şi trăirea
Şi-o mască vrea pe suflet să îşi prindă.
Însângerate buze scriu uimirea
De-a izbuti splendoarea să aprindă
În trupul ei făcut ca să întindă
Pe chip străin deliciul şi iubirea.
Enorme gene false se răsfaţă,
Veşmintele şi-a-mpestriţat grăbit.
I-am spus deschis că-i numai o paiaţă,
Dar m-a făcut gunoi neisprăvit,
Căci în oglinda ce-o avea în faţă
Doar frumuseţea ei a zăbovit.