Sonetoterapie 60
– text și interpretarea autorului –
14 mai 2020
         CERBOAICA MEA

 

Cu mâini întinse-n rug de rugăciune
Vă cer, prieteni, nu stârniţi iubirea!
Făceţi-i loc s-așeze-n noi uimirea, 
Pe cugetul ce-aşteaptă o minune.

Lăsaţi-o-n taina amuțind rostirea
Până va vrea deplin să ne-mpreune.
Nu o vedeţi păşind pe arse dune
Şi peste munţi, sorbindu-ne privirea?

Un pui de ciută spaima îşi alină,
O patimă se năruie în lan.
E după zidul casei şi-i străină

Cerboaica mea din vis nepământean.
Încerc să smulg zăbrele. Spre lumină
Un pas mai e, o clipă sau un an. 

 („Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005,
                       versiune revizuită)