SONETOTERAPIE 105
-text și interpretarea autorului-

CE ARE EA MAI MULT 

 

 

Ce are ea mai mult decât o alta,

De nu scânteia ce-a-mplinit izvodul?

Ochii veghează din înalturi podul

Sprâncenelor, sculptate-n nori cu dalta,

 

Sâni ca hulubi ce sparg trufaș năvodul

Pe mal însufleţit din prea înalta

Lucrare-a mâinii poposind în halta

Plăcerilor de a supune rodul.

 

Roua de crin i-a licărit pe frunte,

Buzele strâng râvniri ce mă răpun,

Picioarele, ca marmura din munte,

 

Sfinţesc himera focului nebun,

Iar gura ei avidă e o punte

Pe care-o sorb, păcatul să-mi supun.

(2004 – sonet nepublicat în volum)(VIDEO)