SONETOTERAPIE 109 -text și interpretarea autorului-

antisonet 1

Când am împins pe negândite uşa

Ce a scâncit prelung şi fără clanţă

Am auzit din casă o romanţă.

Lângă uluci a apărut mătuşa.

Unchiaşul, cel ce fuse ordonanţă,

Clipeşte hâtru, scormonind cenuşa.

Stă într-un colţ întunecos păpuşa,

Dar amănuntul n-are importanță.

Rostesc: hello, cum o mai duci bătrâne?

– Ce să mai fac? Genunchiul m-a durut!

Pe-un dinte strâmb un geamăt îi rămâne.

Mătuşa spune: e un prefăcut.

– Ia spune-mi drept – o-ntreb – că nu se pune:

Câte-un drăguț mai ai la aşternut?

(„Casa fără ziduri, Sonete 2”, Arania, 2006)