SONETOTERAPIE 95
– text și interpretarea autorului-

        CAMERA TĂCERII

 

 

În camera adăpostind tăcerea

Ajung târziu, râvnind spre înălţare.

Păşesc apoi prin vămile murdare

Sperând s-ating în zare învierea.

 

Un vagabond cerșește-n continuare,

Bețivul gustă fericit plăcerea,

Iar târfele se dau, visând averea

Unui bănuț, pe-o brumă de uitare.

 

Trist somnambul, rămas în nefiinţă,

Nu dibuiesc drumeagul de nomazi

Spre tainic loc de viaţă şi putinţă.

 

N-am regăsit vigoarea între brazi.

Tâşnind în lume fără conştiinţă,

Trăiesc în ieri şi nu-l mai ştiu pe azi.
(2004 – sonet nepublicat în volum)

Sonetoterapie 95