CA SUFLET AM VENIT ÎN LUMEA VIE

UN SONET PE ZI
Sonetoterapie 51 – text și interpretare
5 mai 2020
Ca suflet am venit în lumea vie
Şi am primit un trup fără tocmeală
Cu rânjet fad şi cu privirea goală,
Ca să mi-l port prin ceţuri în vecie.
S-au revărsat torente largi de smoală
Pe tihna clipei, blândă şi-arămie
Şi m-au împins în strâmtă colivie,
Mutând candoarea-n nesfârşită boală.
M-a tras uimirea la-nceput de limbă,
Dorind s-atingă ţărm necunoscut,
Dar nu ştiu drumul drept pe care plimbă
Nădejdile un vis de început.
Acum nimic nu creşte, nu mă schimbă.
Prin timpul fără timp rămân tăcut. 
 
(2004 –  sonet nepublicat în volum)